Când devine periculos consumul de peşte

peste

Gras, slab, oceanic sau de crescătorie, peştele consumat de două ori pe săptămână  îţi îmbogăţeşte meniul cu proteine superioare şi cu acizii graşi Omega-3. Adică îţi dă energie şi poftă de viaţă.

 

Dacă ar fi să dăm crezare tuturor ştirilor legate de conţinutul de mercur din peştii oceanici, atunci ar trebui să uităm de macrou, ton, păstrăv şi alte specii, care fac cu ochiul în magazine. Peştele oceanic, fructele de mare, scoicile sunt adevăraţi „bureţi“ care absorb mercurul şi alte substanţe toxice din apă.

Să mai mâncăm peşte sau nu?

Cu siguranţă da, spune nutriţionistul Corina Zugravu. Putem consuma la discreţie carne de peşte autohton şi până la de trei ori pe săptămână peşte oceanic. Femeile însărcinate pot limita la o dată- două ori pe săptămână!  E adevărat că mediul în care se dezvoltă peştii este poluat de tot felul de deşeuri şi de substanţe aruncate de oameni, dar, dacă este consumat cu moderaţie, peştele din mări şi oceane nu-ţi poate face niciun rău. Dimpotrivă, beneficiile unei alimentaţii care include carnea de peşte sunt multiple.

De ce nu macrou în fiecare zi

Ideea că te expui riscului de a face cancer (din cauza mercurului conţinut), dacă mănânci carne de peşte, este o realitate, dar nu atât de înspăimântătoare dacă limitezi consumul. Nutriţionistul nostru ne explică exact cum stau lucrurile. Printre substanţele poluante aruncate în mări şi oceane se găseşte şi mercurul, care este transformat în metil-mercur în corpul peştilor. Dacă este ingerată în cantităţi mari, această substanţă afectează ficatul şi rinichii, are efecte toxice asupra sistemului nervos central şi poate duce la malformaţii ale fătului (dacă peştele este consumat de o femeie însărcinată).

De regulă, metil-mercurul se găseşte la răpitori şi se depozitează în părţile grase ale peştilor. Deci cu cât sunt mai graşi, cu atât riscul e mai mare. Paradoxul este că tocmai peştii graşi (cum este macroul) ne furnizează acizii graşi Omega-3.

Corina Zugravu spune că femeile însărcinate ar trebui să evite peştii care depozitează  mai mult metal-mercur: peştele-spadă, macroul, rechinul.

De aceea, oamenii de ştiinţă recomandă celorlalte persoane un consum moderat de peşte oceanic (maximum trei porţii pe săptămână).

Un motiv pentru care ar trebui să limitezi consumul de peşte oceanic, pe lângă cel al conţinutului de mercur, este şi acela al nivelului ridicat de colesterol şi de sodiu.

Iată cele mai consistente motive ca să alegi carnea albă:

– are o concentraţie ridicată de proteine, din cele de clasă superioară, necesare pentru a asigura măcar 25% din necesarul zilnic de proteine pentru un adult, sau 50-75% din raţia zilnică de care are nevoie un copil sau o femeia însărcinată (la un consum aproximativ de 200 de grame de carne de peşte, de trei ori pe săptămână).

-completează nivelul devitamine (conţine multă vitamina D, antirahitică, vitamina A, pe cele din complexul B, dar şielemente minerale – mult fosofor, potasiu, magneziu, seleniu, fier, cupru, iod şi fluor, în peştele de mare);

– este bogată în acizii graşi Omega 3, acele grăsimi sănătoase, cu multiple roluri în organism (de la funcţionarea sistemului nervos la cea a vederii, intră în structura pereţilor celulari, reglează tensiunea şi coagularea sângelui, menţin sănătatea inimii etc).

Cum recunoşti peştele proaspăt

Ca să fie bun de consum, peştele trebuie să aibă carnea rigidă, dar atunci când o apeşi ea să-şi poată reveni la forma iniţială. Ochii să fie limpezi, nu tulburi, iar branhiile trebuie să fie roşii. Evită peştele care are pielea acoperită de o mâzgă albicioasă, iar mirosul său este dubios.

 

Rapala o face în mod corect. Au clasă.

YouTube previzualizare imagini

A vrut să hrănească peştii, dar a avut parte de o experienţă incredibilă alături de o pisică de mare.

YouTube previzualizare imagini

Când l-am desfăcut: surpriză

trout_09145600_07098400

Asta a păţit un ploieştean care s-a dus la supermarket pentru a-şi face cumpărăturile şi a luat, printre altele, şi trei păstrăvii vii.

”Am luat trei pastravi vii de la Metro, ieri. I-am întrebat, de curiozitate, pe angajaţi ce le aruncă de mâncare. Mi-au spus că le mai scapă din când în când câte o bucată de pâine. Am ajuns acasă, i-am dat soţiei să-i cureţe şi să-i gătească şi, când i-a desfăcut: surpriză: păstrăvii aveau bucăţi de macrou în stomac. Interesant, nu?”, susţine Cristian, cel care a făcut publică descoperirea sa.

Situaţia, însă, nu este pe atât de gravă pe cât pare deoarece păstrăvul este un peşte răpitor iar principala sa hrană constă în deşeuri de abator, făinuri animale şi vegetale.

 

Swimbait Lake Fork Live Baby Shad

YouTube previzualizare imagini

Ce a găsit un pescar în gura unui peşte

Un pescar din Lake Austin, Texas, a prins doi bibani deodată. Ceea ce este bizar în această poveste este faptul că unul dintre peşti înghiţise jumătate din celălalt, chiar dacă ambii aveau aceeaşi mărime.

YouTube previzualizare imagini

Ceva deosebit

YouTube previzualizare imagini

Ştiuca de copcă

YouTube previzualizare imagini

Ştiuci amorţite

YouTube previzualizare imagini

Salmo Fatso

YouTube previzualizare imagini

In ultimul timp au aparut foarte multe copii ale modelului Salmo Fatso. Problema majora care apare in cazul copiilor este ca nu exista o alternativa capabila sa-nlocuiasca originalul. Multi producatori au incercat in zadar sa imite actiunea unica a pullbait-ului Fatso. Exemplarele capitale de stiuca, salau si somn nu vor rezista actiunii magnifice pe care cei de la Salmo au reusit s-o imprime acestei naluci. Daca sunteti un impatimit al pescuitului rapitorilor cu naluci, incercati-l.

Nu dupa mult timp veti capata o incredere totala in Fatso. Este disponibil in doua variante (floating si sinking), doua marimi (10 si 14cm) si opt culori. Este recomandata utilizarea lui atat la spinning/casting, cat si unui pescuit “la trena”.

Cum pescuim cu nalucile Salmo Fatso?

Aceasta naluca poate fi folosita in multe feluri. Este la fel de eficient si daca optam pentru o recuperare uniforma, lenta, “presarata” periodic cu accelerari, pauze si zmucituri scurte si delicate, facute din varful lansetei, dar si in cazul unui pescuit “la trena”, atunci cand barca se deplaseaza cu viteza constanta.  In cazul unor ape putin adanci (0,5-1,00m) si cu multa vegatatie, naluca va fi recuperata tinand varful  lansetei in sus. Pentru adancimi mai mari, naluca va fi recuperata lent si jerk-uita ritmic tinad varful lansetei in jos, in imediata apropiere a filmului apei. Recuperarea modelului sinking va fi una foarte lenta si cu pauze frecvente.  In ambele cazuri, vom incerca sa pastram in permanenta firul intins, pentru a putea detecta atacurile rapitorilor si pentru a putea intepa decisiv.
In cazul unui pescuit “la trena”, vom opta pentru modelul floating, fara greutati suplimentare atunci cand portiunea de lac vizata are adancimi variabile (intre 2 si 4m) si cu greutati suplimentare (50-200g) pentru adancimi mari (4-15m). Greutatile vor fi atasate la minim 1m, in fata nalucii.